În seara de miercuri 11 martie 2009, la Centrul Areopagus, a avut loc un forum interesant pe tema cipurilor biometrice si semnul fiarei între stiinta, teologie si paranoia. Forumul a fost deschis de presedintele Centrului Areopagus Dr. Alex Neagoe, si moderat de directorul executiv al centrului, Dr. Corneliu Constantineanu. Publicul numeros a audiat mai întâi o prezentare din perspectiva tehnica în expunerea a doi specialisti IT, Nicu Damse si Nicu Damse Jr. Atlfel, am putut afla ca RFID este un dispozitiv pentru identificare prin frecventa radio, care se compune dintr-un cip si o antena. S- a explicat apoi mecanismul de functionare si domeniile în care se utilizeaza, prezentarea concentrându-se pe logo-ul de pe disputatele pasapoarte biometrice. Revenind la cipul biometric, cei doi specialisti au aratat care sunt informatiile pe care un cip le contine: codul unic de identificare, întreaga fisa medicala, informatii bancare, etc.  Punctând faptul ca de-a lungul timpului cipul a devenit din ce în ce mai performant, cei doi au subliniat avantajele si dezavantajele folosirii cipului biometric în medicina (cu dezavantajul ca nu se cunosc înca efectele secundare la oameni), în comert (cu dezvantajul ca toate tranzactiile sunt înregistrate si salvate), în securitate (cu dezavantajul ca orice sistem oricât de performant poate fi pacalit) si în industrie (cu dezavantajul totalei dependente de tehnica). Au fost întrebari care au vizat în marea lor majoritate problematica cu adevarat importanta privitoare la cipurile biometrice, cea a controlului excesiv, chiar a vietii private. 

 

A doua prezentare a serii, de data aceasta din perspectiva teologica a fost sustinuta de colegul nostru, Daniel Oprean. În introducerea prezentarii s-a subliniat faptul ca orice crestin matur trebuie sa evite doua extreme în ceea ce priveste realitatea din societatea în care traieste si anume extrema indiferentei si cea a isteriei. Pozitia echilibrata, a unui crestin BBC (biblically balanced Christian – o zicere faimoasa a teologului britanic John Stott), este aceea de veghere.  
 

Pornind de aici, s-a subliniat faptul ca discutia despre semnul fiarei, localizata în cartea Apocalipsa din Scripturi, nu se poate face fara a întelege cadrarea Apocalipsei între Hristosul glorificat revelat Sfântului Ioan în Patmos (Apocalipsa cap 1) si Biserica glorificata (Apocalipsa 21). În acest cadru o posibila cheie hermeneutica a cartii Apocalipsa o constituie sinteza a trei întrebari hermeneutice relevante în orice zona a cartii Apocalipsei:   

În acest cadru si cu aceste întrebari publicul a citit textul din Apocalipsa cap 13. Apoi prezentarea a continuat cu o expunere în perspectiva istorica a diferitelor interpretari asupra fiarelor si a semnului fiarei din capitolul 13: 
 

Donald Richardson (1939) - simbolul raului triplicat, o combinatie a raului malign întrupat în puterea politica si pretentiile religiei false.

 

R. H Preston, A. T. Hanson (1949) si Wiliam Barclay (1976) - prima fiara: Imperiul Roman; a doua fiara:  închinarea organizata fata de împarat

 

Merrill Tenney (1957) - cele doua fiare întrupeaza escaladarea maxima  a concentrarii puterii politice, sociale si economice, într-un sistem care încearca sa unifice dictaturile, politicile, comertul, institutiile sociale si religiile si care cere închinarea obligatorie.

 

Donald Grey Barnhouse (1971) - balaurul (copie hidoasa a Tatalui); prima fiara (copie hidoasa a Fiului); fiara a doua - profetul mincinos (copie hidoasa a Duhului) - reprezentând o natiune imperiala sau sistem si un lider al unei asemenea natiuni. Semnul este un semn exterior si vizibil!!

 

George Eldon Ladd (1972) - Prima fiara – anticristul escatologic reflectat în imperiul Roman si alte regimuri totalitare. Simbolismul fiarei a doua este cadrat de cultul închinarii imperiale în Asia mica. Simbolul lui Mesia este 888, 7 este numarul perfectiunii; 666 poate fi numarul simbolic al maximei performante umane fara Dumnezeu

 

Robert H. Mounce (1977) - Cele doua fiare – cei doi agenti prin care satan duce lupta împotriva credinciosilor. De asemenea deificarea puterii seculare.

 

Bruce M. Wetzger (1993) - Alegerea între puterea care opereaza prin producerea suferintei (puterea fiarei) si puterea care opereaza prin acceptarea suferintei (puterea Mielului) 
 

De la aceasta perspectiva istorica, prezentarea a continuat cu ilustrarea unui mod în care se poate interpreta ceea ce este esential în problematica în discutie si anume exemplul lui Solomon, un împarat care a încalcat flagrant (2 Cronici 1: 14, 16, 17; 1 Împarati 11: 1- 10; 2 Cronici 1: 15; 9: 13-28) toate trei poruncile specifice ale lui Dumnezeu pentru un împarat (Deuteronom 17: 14 – 20). În lumina acestei experiente a lui Solomon, viata lui ar putea fi rezumata astfel: compromisul în gândire si traire sau a trai în lumea lui Dumnezeu ca si cum esti dumnezeu.  
 

Revenind la Apocalipsa 13, s-a subliniat faptul ca o posibila lentila prin care am putea vedea acest text este aceea a unei vieti spirituale falsificate, caracterizata de compromisul permanent (în gândire si în traire). Speranta pe care o aduce Apocalipsa, bisericilor de atunci si celor de acum, este aceea din capitolul 14, cu perspectiva unei vieti spirituale autentice care cultiva non-compromisul spiritual în gândire si traire (Apocalipsa 14: 4-5).  
 

Întrebarea cheie ar trebui astfel sa fie: Cine este Împaratul în viata pe care o traiesc si în lumea în care traiesc? 
 

Încheierea prezentarii a constituit-o prezentarea unei predici faimoase de 6 minute, a pastorului baptist de culoare american, S. M. Lockridge pe care o puteti auzi aici: